vineri, 29 martie 2013

“Cine ştie Cine”


Am început să-mi pun gândurile pe hârtie pe când toceam băncile şi holurile liceului… Aveam critici de seamă pe atunci – câţiva colegi care-mi erau atât de dragi…
 
Vinovat pentru asta nu e nimeni, poate doar dragostea pe care începi să o cunoşti timid şi în care te avânţi cu ochii închişi. Of, ce dramă se ivea la orizont dacă nu-ţi dădea atenţie, câtă suferinţă….!      
    
Deloc aşa! Doar teren propice pentru a visa şi a-ţi deplânge soarta “cruntă”!

 
Scriam, mototoleam, scriam şi tot aşa până treceam pe “curat” iar acel “curat” ajungea în mâinile criticilor…. Şi aveam unul care era cel mai critic şi-mi plăcea – îmi punea ambiţia la încercare şi emitea comentarii literare de parcă eram cine ştie cine – un “Cine ştie Cine” ce urma să ajungă în cărţile de română pe care le frunzăream noi  pe atunci..…

            Aşa mi-ar plăcea să-i mai am critici şi acum…..