vineri, 28 iunie 2013

Aşteptarea



Aşteptarea…..te macină şi te apasă şi îţi derulează pe retină numai scenarii sumbre... îţi roade sufletul şi mintea şi te face inert, incapabil să măreşti viteza cu care te deplasezi de parcă eşti schilod şi totul e pe seama unui melc... să ducă el departe aşteptarea... strigătul acela mut pe care nu-l aude nimeni... deşi îl strigi cu toată vocea care îţi iese din piept şi ai vrea să fii valul ce se sparge de o stâncă căci foşnetul stropilor aruncaţi spre cer e mai puternic decât poţi tu să rosteşti cuvintele înăbuşite...

Aşteptarea... te obligă la nimic şi oricât ai încerca să-i distragi atenţia, gândurile te părăsesc şi se duc într-acolo, unde aşteptarea ia sfârşit, iar timpul îşi aminteşte că are un verdict de dat, când în cele din urmă, trece şirul de vagoane printre şinele pe care se îngrămădesc fire de iarbă şi flori, spre o haltă pe care a uitat de mult să o viziteze...

Şi nu-ţi iese nimic... nu mai visezi, nu mai scrii, râzi cu jumătate de zâmbet şi priveşti cu ochii închişi, că poate după ce-i vei deschide, lumea va fi altfel iar speranţa va încolţi între temeri şi suspine şi vei ajunge să primeşti un semn că rugăciunile ţi-au fost ascultate...

Îţi tresaltă sufletul la gândul că veştile bune ar putea potoli furtuna din interiorul tău şi că te vei bucura de ziua aceea în care Dumnezeu îţi arată încă odată că nu te-a uitat şi că are grijă să înfăptuiască miracole... dar intensitatea sentimentului scade... încă nu s-a terminat cu aşteptarea, încă nu ştii continuarea povestii... încă nu ştii ce sfori mai trage Dumnezeu pentru păpuşile Lui cu aţe legate de mâini şi picioare...

Aşteptarea... o mituieşti să treacă mai repede... cerşeşti momentul... toate astea până în ultima clipă, când ţi-ai dori să dai timpul înapoi sau să-l faci să treacă şi mai repede să ajungi la deznodământul fericit...

Aşteptarea….ai face orice să treacă mai repede…..