luni, 22 aprilie 2013

Un obicei

 
Îmi făcusem un obicei
Să te iubesc atât,
Ochii tăi să-i cred oglindă
Şi în visarea lor să fie ai mei.
Privirea ta
Ca aburul cel cald,
Se ridica uşor
Şi-ţi adoram până şi umbra
Căci era umbra ta!
Te întrebam….
La ce gândeşti?
Tu nu spuneai nimic,
Aveai acea privire şi ştiam,
Că te desprinzi,
Că vei pleca departe,
Pe drumul ce-l deschizi.
Aveam să rămân numai eu
Din ce a fost odată,
Să mai rămână din noi doi
Doar eu şi-atât…..
Pe-un drum pe care
Nici umbrele nu au curaj
Să mai păşească apăsat…