joi, 23 mai 2013

Clepsidre




Câteodată parcă Cineva se joacă cu timpul…de parcă are două clepsidre – una prin care nisipul se scurge mai repede și alta în care abia pică bob cu bob secundarul menit să prefacă prezentul de acum într-o amintire imediat ce au mai căzut două granule de nisip… 
Se joacă cu noi, punând timpul să treacă mai repede prin clepsidra grăbită, când ești tot un  izvor de bucurie și râsete și fericire, ca mai apoi, când îți plouă în suflet, torențial și zgomotos, să pună lângă tine clepsidra aceea leneșă, în care abia dacă se preling firicelele de nisip…. 
Unde vrea oare timpul să plece? Rămâi cu noi nisip colorat și captiv în două bucle de sticlă, de parcă tot Universul ar fi prizonierul lor….Fă nisipul să plutească și stai cu noi când atingem norii cu zâmbetul…